Ai mei au fost mereu fanii emisiunilor pe care le-am realizat. Aveau o determinare de cyborg, ironizata mereu de subsemnatul care am vocatie de efemerida, de a inregistra toate tampeniile pe care le produceam. Intrucat am muncit urias in aceasta viata, au strans o biblioteca de casete vhs.

De o vreme, tata le transpune pe suport digital. Voi profita acum de truda lor de arhivari si, incepand de azi, voi posta macar saptamanal fragmente din triliardele de productii pe care le-am distrus . Veti vedea, unii poate chiar isi vor aminti, intamplari, secvente, personaje, toate absolut fabuloase, dar, mai presus de atat, un fel foarte uman si firesc de a face televiziune si divertisment, umor nescremut si spontaneitate plina de candoare. Parca au trecut milenii de atunci.

In filmul de azi, Teo si cu mine promovam o telenovela care tocmai se lansa la Antena1. Va reamintesc ca absout toate emisiunile noastre durau peste trei ore, in direct, cu productie minimalista, dar mai presus de asta, cu oameni superbi, inteligenti si nebuni, gata sa fie pentru o parte din zi niste desene animate.

P.S. Cand o sa-l vedeti pe Oreste in rol de reporter universal o sa lesinati (nu azi).
P.S. 2 Recomandare speciala. Priviti secventa de la 14’20