In general, am un pic de treaba cu televizoarele astea. Ma holbez in ele destul de mult intr-o zi asa incat, in timp, calitatea imaginii a devenit o necesitate. In sfarsit am fibra optica, asadar receptie digitala. Mai mult, ca sa ma asigur ca nu depind in totalitate de cablu, si, din diverse motive, la un moment dat (ca aseara, cand antenele au disparut intr-o parte semnificativa din tarisoara)  o sa pierd o tampenie care, intr-o secunda de ratacire mentala, poate parea importanta, m-am asigurat si de o conexiune la satelit.

 Perfect. Sunt blindat. Marele maestru al uitatului la televizor. Asa da. De fapt, castigul real al acestei operatiuni consumatoare de nervi si de bani, poate singurul, este ca pot sa vad, in high definition, Eurosportul. Ramasese o problema: n-aveam televizoare adecvate. Aoleu! Sa cumparam asadar. Dar pe mine magazinele ma ingrozesc. Or avea la benzinarie? Am aflat cu disperare ca nu. Si eu ce fac? Uite, am rezolvat cazul.

 Am sunat la Debo si mi le-au adus acasa, ba chiar in casa. Zic la plural pentru am vrut doua: unul cu diagonala mare si altul si mai mai mare. Prin urmare, plimbatul lor prin oras si caratul in casa m-ar fi indispus teribil.  Mi-a zis un prieten, care se da priceput, ca noua tehnologie “led” e  o smecherie, sau, cum se spune pe malurile Dambovitei, “se merita”. Am deja o luna de cand ma uit la  inovatie si pot spune ca e intr-un mare fel, dar diferenta  semnificativa  de pret intre led si lcd-ul banal nu e regasita in totalitate in plusul de calitate.

 Fix acum se joaca prima semifinala la Australian Open, iar eu vad live  in transmisie 16:9, HD, ceea ce sper ca va fi infrangerea scotianului Murray, pe care nu pot sa-l sufar, in fata croatului Cilic care imi e indiferent.

P.S. Pe Basescu nu vreau sa-l vad HD.